De cand a inceput saptamana, ascult melodia asta incontinuu. Zi si noapte, la masa si sub masa, in casca si fara casca, la -15°C, pe coridoare, la punctul de control, la casa de bilete, in somn, la tabla, la bine si la greu. Mi s-a intiparit puternic pe suflet. Ma apasa si ma elibereaza, ma duce cu gandul la weekend. Ma incita, imi resusciteaza toti nervii, ma face sa respir. Ma face sa cred ca ma ajuta sa trec mai repede peste zilele lucratoare, sa inot mai usor printre troienele mizerabile ce-mi stau in cale catre weekend. Ma face sa plang, sa zambesc, sa imbratisez lumea prin mijloacele de transport in comun si pe strada; sa tip: Mai e putin! Nu mi-am planificat nimic pentru weekend, dar numai la el ma gandesc. Astept sa vad ce-mi rezerva, sper sa zbor printr-un beci obscur si sa uit de ea pana luni.
4 comentarii:
eu uichendul asta nu ies, ca am treaba.
eu wee asta ma fac portocalie in cap, dar nu cred ca va intereseaza; oricum tineti-mi pumnii, ca poate raman fara scalp si viu la pescarus sa-mi imprumute niste pene.
eu azi o sa iau masa cu parintii mei, veniti in vizeta la capitala. nu-mi vine sa cred ca mai e cineva pe lumea asta care trage greu de saptamina. de fapt, cind eram tinara si fara griji asteptam si eu w-endul cu nerabdare. acum nu trebe sa-l mai astept, ma ia el prin surprindere. pentru mine fiecare w-end vine si trece, vine si trece, cu o repeziciune la care nu am timp sa ma gindesc. sint ca un soarece care alearga intr-o roata cu 7 spite.
nu mai stiu cum/cand/de ce am ajuns acasa. prea scurt!
Trimiteți un comentariu