Weekend

De cand a inceput saptamana, ascult melodia asta incontinuu. Zi si noapte, la masa si sub masa, in casca si fara casca, la -15°C, pe coridoare, la punctul de control, la casa de bilete, in somn, la tabla,  la bine si la greu. Mi s-a intiparit puternic pe suflet. Ma apasa si ma elibereaza, ma duce cu gandul la weekend. Ma incita, imi resusciteaza toti nervii, ma face sa respir. Ma face sa cred ca ma ajuta sa trec mai repede peste zilele lucratoare, sa inot mai usor printre troienele mizerabile ce-mi stau in cale catre weekend. Ma face sa plang, sa zambesc, sa imbratisez lumea prin mijloacele de transport in comun si pe strada; sa tip: Mai e putin! Nu mi-am planificat nimic pentru weekend, dar numai la el ma gandesc. Astept sa vad ce-mi rezerva, sper sa zbor printr-un beci obscur si sa uit de ea pana luni.

No comment

Badicii

Ii puteti deranja aici!

Aliodor Manolea

Snowman

Fara sa stim de unde vine ”omul de zapada”, cine l-a creat, cine l-a cunoscut si cat de bine, ne bucuram de prezenta lui ori de cate ori il vedem. Un lucru insa stiu sigur, in copilaria mea era mult mai frumos. Avea tot ce-i trebuie, chiar devotament din partea noastra, era un prilej bun pentru a ne dovedi creativitatea. Cu toate astea ajungeam la un profil standard din trei bulgari de zapada (se putea face si dintr-un singur bloc, dar era uratel), de dimensiuni diferite in ordine descrescatoare. Imi placea sa fie putin dolofanel, sa aiba ochii, nasturii negrii din carbune, nasul rosu din morcov. Ma certam cu bunica pt o oala/cratita/galeata sa-i pun ca palarie. Dupa ce furam si o matura cu batul lung, cea mai buna pe vremea aia (chiar nu intelegeam la ce le folosea matura, dc afara era zapada) ii tranteam si un fular la misto si eram cel mai fericit pescarus din ziua aia.

Quiet

Paznicul troienelor

Inca un pas inainte si esti terminat! Am invatat ”muscatura dinadins” de la pisica vecinului. Te avertizez! esti pe zapada galbena pe alocuri. Te pot ingalbeni si pe tine c-o lovitura calda. Imi pari ciudat! Nu ma facea sa...

Nedespartiti

Petru pe skype.

Dna Pavel

Am revazut de dimineata Léon si nu stiu de ce, mi-am amintit de fotografia asta, pe care o am de la un prieten. Nu stie cine e autorul, daca mai traieste, dar clar sunt invidios pe el. 

2010

Abandonez cu drag 2009. Pasesc cu incredere, cu pasi mici, rapizi dar siguri, cu o vointa de invidiat, cu toate gandurile intr-o singura dorinta, spre noul an cu stangul si il incep asa:


plus antibiotice ce ma seaca de vlaga si ma uit mai jos cum sinapsele mele se dilata si imi creeaza un spatiu in care gandurile imi sunt atit de puternice, incat nimic nu-mi scapa ne-adumbrit catre receptori. Serotonina e din ce in ce mai scumpa la miros si o adulmec din vaporii altora.